Dana Rogoz la RIUF LiveSessions: „Oamenii care angajează tineri, îi angajează tocmai pentru efervescența lor”

Dana Rogoz le-a vorbit celor prezenți la RIUF YouForum despre competențele esențiale în era digitală și despre piața muncii și provocările ei în prezent. Am stat de vorbă cu ea și în cadrul RIUF LiveSessions unde a subliniat care trebuie să fie liniile de dezvoltare a unei cariere, profitând de oportunitățile care apar.

Cum reușești să faci o figură frumoasă în lumea rețelelor de socializare? 

Cred că într-adevăr, trăim un moment în care social media este foarte importantă și prezentă, nu trebuie să ne ferim, dar trebuie să știm să o folosim. Pun foarte mare accent pe autenticitate,  despre care foarte multă lume vorbește, dar eu pun accent pe autenticitate, adică cine ești tu în online și cine ești tu în offline. Cred că nu trebuie să existe o discrepanță prea mare, cred că trebuie să ai aceleași valori cu cel pe care îl afișezi online. Trebuie să ai aceeași identitate. Vorbind de online, nici eu nu credeam că asta poate deveni o meserie, însă uite că viața mi-a arătat că poți să îți câștigi o independență financiară inclusiv din mediul online, poți să te folosești de mediul online și de canale, fără să renunți la pasiunile tale. Cred că trebuie să fii pregătit, să ai o pasiune, să ai despre ce vorbi în online. Nu cred în carieră exclusivă în online în care tu nu ai nimic al tău, nu ai nici o bază, nimic diferit.

Cum ți-a venit ție ideea de a-ți face blog?

Iarăși, uite, lumea când a intrat în online a dorit să își creeze un personaj care era mai bun, mai inspirațional. Iar eu eram deja un personaj în ochii celorlalți, fie că eram Abramburica, fie că eram MIMI de la „La Bloc” (depinde de generație) și eu atunci m-am folosit de oameni să le arăt cine sunt și am vrut să creez o comunitate, nu aveam repere de cifre, nu mă interesa asta. Ani de zile am scris pe un blog fără să încasez bani din asta, mai târziu a devenit o sursă de venit. Eu cred că a contat asta, cred că publicul a simțit și eu am mare încredere în public. Publicul a simțit că este un demers autentic, că nu este o strategie care să aibă resurse financiare ascunse… și inclusiv acum când mă folosesc de online ca job, cred că e foarte important cum și cât de mult îți respecți publicul. Eu am încredere că am un public inteligent pe care nu îl păcălesc, nu îl mint și pe care îl vreau acolo și să mă urmeze și să rămână și să mă tragă de mână dacă pierd măsura. Cred că sunt un om foarte conectat cu comunitatea mea.

Cum ai învățat tehnicile care te-au ajutat să devii atât de cunoscută? 

Pas cu pas. Nu există o școală atunci. Blogul e de opt ani. La momentul respectiv puteai să greșești mai mult iar publicul avea răbdare. Acum există diverse agenții care te pot ghida în acest sens. Iarăși, mai sunt oameni care vor să facă o afacere în acest domeniu al online-ului. Am prieteni, am foști colegi de facultate care vor să îmi spună „uite am un site dar nu e perfect, hai mai dă-mi un review, hai să mai facem” și trec așa anii și le explic că asta e o zonă care   funcționează foarte, foarte rapid. Lansează-ți business-ul dacă e pe online și vezi pe parcurs cum funcționează, rămâi adaptat. Nu există formula perfectă să o iei dinainte. Înveți, trebuie doar să nu încerci să îi păcălești pe ceilalți. Trebuie să îți păstrezi cheful de a lucra și de a spune lucruri.

Cum ți se pare experiența RIUF?

M-am bucurat aici. De când am intrat aici am simțit o energie, o efervescentă. Mi-am adus aminte de mine la vârsta lor, de faptul că nu aveam acces la genul acesta de târguri, nu existau atât de multe oportunități defapt. Erau puține opțiuni. Oamenii alegeau 2-3 facultăți de fapt, parcă toată lumea numai acolo mergea și e plăcut să te înconjori de tineri, deoarece aceștia aduc energie, aduc un suflu nou, chef de viață.  Cred că toată lumea își dorește tineri. Oamenii care lucrează în agenții de exemplu. Oamenii care angajează tineri, îi angajează tocmai pentru efervescența lor și focul acesta. Asta vreau eu de exemplu să găsesc într-un tânăr. Să găsesc entuziasm și nu deja un tânăr blazat și plictisit și sătul.

Cum a fost atmosfera la conferință? Ce întrebări s-au pus? 

S-a vorbit despre ce calități așteaptă un angajator de la un tânăr. Desigur există competențe care sunt necesare unui anumit post dar cred că așteaptă să găsească entuziasm și chef de învățat. Cred că nu poți să știi la 18 ani cine și ce poți să fii cu adevărat. Este foarte puțin probabil să mergi din prima pe drumul de succes. E foarte greu să îți găsești vocația. Eu am avut un traseu atipic. Am început de mică și am avut posibilitatea să fac ani de zile, să experimentez și ceea ce eu credeam o joacă să devină o meserie, dar în mod normal lucrurile nu se întâmplă așa. Văd oameni care sunt în clasa a 12-a și care spun „dacă nu am găsit acum ce vreau să fac, am ratat deja” și nu, nu este așa. Ai timp să experimentezi. Ai timp să testezi și să îți schimbi tagetul de multe ori. Încă ai timp! Ai timpul ăsta. S-ar putea că o călătorie cu rucsacul în spate o vară să însemne mai mult decât orice crezi tu despre viitoarea ta carieră. Adică cred că trebuie să te menții deschis, să fii exact ca un burete. Să te lași purtat, să experimentezi, să nu spui nu, să înveți să câștigi din orice experiență și nu știu cum faci, dar nu trebuie să îți pierzi entuziasmul.

Cât a însemnat de mult pentru ține studiul, în parcusul tău profesional?

Meseria e destul de diferită față de studiu. Eu am fost un elev foarte studios, la școală și la liceu. poi am urmat o facultate de Arte pe care se punea acces pe alte abilități nu neapărat pe cele de studiu. De asta am făcut în paralel și SNSPA. Pentru că simțeam nevoia să studiez ceva, simțeam că nu învățăm prea mult. A fost și din nevoia de a avea o plasă de siguranță. Dacă asta cu actoria nu va functiona și nu o să am o șansă, totuși să am o altă meserie, să mai am o variantă. Dar de fapt că actor e un studiu continuu. Un soi de atenție pe care o dezvolți față de oameni, de societate, trebuie să fii mereu extrem de atent, de empatic. Sunt actori care se dezvoltă continuu. Învață să cânte la un instrument, se antrenează. Învață limbi străine… pentru că atunci când vine șansa, să te găsească pregătit. Și asta este valabil în orice meserie. Ai senzație că „nu am avut noroc”. Când vine șansa nu poți să îi spui „o secundă că urmează acum să mă pregătesc”, e prea târziu. Din păcate nu ai fost pregătit și atunci pare de multe ori că e în gol ceea ce faci și trebuie să îți păstrezi răbdarea și entuziasmul. Să îți vezi cumva de treaba ta și să nu renunți. E foarte important să nu te pierzi sau să renunți. 

Deci principalul sfat este că tinerii să fie constanți și să muncească.

Da. Și să își găsească cumva bună dispoziție și cheful de a învăța lucruri noi. Sunt responsabili de lucrul ăla.